4.1.1.5 Ambalajele interioare trebuie introduse în ambalaje exterioare astfel încât să se evite, în condiții normale de transport, ruperea, perforarea lor sau scurgerea conținutului în ambalajele exterioare.
Ambalajele interioare care conțin lichide vor fi ambalate cu închizătorile lor în sus și amplasate în ambalaje exterioare consistente cu marcajele de orientare prescrise la 5.2.1.9. Ambalajele interioare fragile sau ușor de spart, cum ar fi recipientele din sticlă, porțelan sau gresie, ori fabricate din anumite materiale de plastic, trebuie să fie plasate în ambalajele exterioare intercalat cu materiale de umplutură adecvate. Scurgerea conținutului nu trebuie să antreneze o alterare apreciabilă a proprietăților protectoare ale materialelor de umplutură sau ale ambalajului exterior.
4.1.1.5.1 Dacă un ambalaj exterior al unui ambalaj combinat sau un ambalaj mare, a fost încercat cu succes cu diferite tipuri de ambalaje interioare, diversele ambalaje alese dintre acestea din urmă pot să fie, de asemenea, puse împreună în acest ambalaj exterior sau ambalaj mare. În plus, în măsura în care este menținut un nivel de performanță echivalent, modificările următoarelor ambalaje interioare sunt autorizate, fără a fi necesară supunerea coletului la alte încercări:
(a) Ambalaje interioare de dimensiuni echivalente sau inferioare pot fi utilizate cu condiția ca:
i) ambalajele interioare să aibă o concepție similară celei a ambalajelor interioare încercate (de exemplu, formă - rotundă, rectangulară etc.);
ii) materialul de construcție al ambalajelor interioare (sticlă, material plastic, metal etc.)
să ofere rezistență la forțele de impact și de stivuire egale sau superioare celor ale ambalajului interior încercat inițial;
iii) ambalajele interioare să fie prevăzute cu orificii identice sau mai mici și dispozitivele de închidere să fie de concepție similară (de exemplu, capac înșurubat, capac încastrat etc.);
iv) un material de umplutură suplimentar în cantitate suficientă, să fie utilizat pentru umplerea spațiilor goale și împiedicarea oricărei mișcări apreciabile a ambalajelor interioare; și
v) ambalajele interioare să aibă aceeași orientare în ambalajul exterior ca și în coletul încercat;
(a) Se poate utiliza un număr mai mic de ambalaje interioare încercate, sau alte tipuri de ambalaje interioare definite la alineatul a) de mai sus, cu condiția de a fi adăugat un material de umplutură pentru a umple spațiul (spațiile) gol (goale) și a împiedica orice deplasare semnificativă a ambalajelor interioare.
1 Densitatea relativă (d) este considerată a fi sinonimă cu greutatea specifică și va fi utilizată în tot cuprinsul acestui Capitol.
4.1.1.5.2 Utilizarea ambalajelor suplimentare în interiorul unui ambalaj exterior (de ex.: un ambalaj intermediar sau un recipient în interiorul unui ambalaj interior prescris), în completarea ambalajelor prevăzute în instrucţiunile de ambalare, este permisă cu condiţia ca toate prescripţiile relevante să fie îndeplinite, inclusiv cele ale paragrafului 4.1.1.3 şi cu condiţia să fie utilizat un material de umplutură corespunzător, după caz, pentru a preveni orice mişcare în interiorul ambalajelor.
4.1.1.6 Substanțele periculoase nu trebuie să fie ambalate în același ambalaj exterior ori în ambalaje mari împreună cu alte produse, periculoase sau nu, dacă există posibilitatea unei reacții periculoase între acestea care ar putea provoca:
(a) o combustie sau o degajare considerabilă de căldură;
(b) emanarea de gaze inflamabile, asfixiante, comburante sau toxice;
(c) formarea de substanțe corosive; sau
(d) formarea de substanțe instabile.
NOTĂ: Pentru dispozițiile speciale de ambalare în comun, a se vedea 4.1.10.
4.1.1.7 Sistemele de închidere ale ambalajelor care conțin substanțe umectate sau diluate trebuie să fie astfel încât procentajul de lichid (apă, solvent sau flegmatizant) să nu coboare, pe parcursul transportului, sub limitele prescrise.
4.1.1.7.1 Dacă există două sau mai multe sisteme de închidere montate în serie pe un RMV, cel care se află mai aproape de substanța transportată trebuie să fie închis primul.
4.1.1.8 În cazul în care, într-un ambalaj se poate acumula presiune prin degajarea de gaze din conținut (ca urmare a creșterii temperaturii sau din alte cauze), ambalajul sau RMV poate fi dotat cu ventilație, cu condiția ca gazul emis să nu prezinte pericol ca urmare a toxicității sale, a inflamabilității sale sau a cantității degajate, de exemplu.
Un dispozitiv de ventilare va fi montat în cazul în care se poate acumula o suprapresiune periculoasă ca urmare a descompunerii normale a substanțelor. Ventilația va fi concepută în așa fel încât, atunci când ambalajul sau RMV se află în situația de a fi transportate, scurgerile de lichid și penetrarea substanțelor străine să fie împiedicate în condiții normale de transport.
NOTĂ: Ventilarea coletului nu est permisă pentru transportul aerian.
4.1.1.8.1 Lichidele pot fi introduse doar în ambalaje interioare care au o rezistență corespunzătoare la presiunea internă care se poate acumula în condiții normale de transport.
4.1.1.9 Ambalajele noi, reconstruite sau reutilizate, inclusiv RMV-urile și ambalajele mari, sau ambalajele recondiționate și RMV-urile reparate sau aflate în întreținere curentă, trebuie să poată trece cu succes încercările prescrise la 6.1.5, 6.3.5, 6.5.6 sau 6.6.5, după caz. Înaintea încărcării și prezentării la transport, fiecare ambalaj, inclusiv RMV-urile sau ambalajele mari, trebuie controlat pentru a se asigura că nu prezintă urme de coroziune, contaminare sau alte defecte și orice RMV trebuie controlat în ceea ce privește buna funcționare a oricărui echipament de serviciu. Orice ambalaj care prezintă semne de scădere a parametrilor față de modelul-tip omologat trebuie să înceteze a mai fi utilizat sau să fie recondiționat astfel încât să poată rezista la încercările modelului-tip. Orice RMV care prezintă semne de reducere a rezistenței față de modelul-tip încercat nu trebuie să mai fie utilizat sau trebuie să fie reparat sau supus unei întrețineri curente astfel încât să poată rezista la încercările modelului-tip.
4.1.1.10 Lichidele nu trebuie încărcate decât în ambalaje, inclusiv în RMV-uri, care au o rezistență suficientă la presiunea internă care se poate dezvolta în condiții normale de transport.
Ambalajele și RMV-urile pe care este inscripționată presiunea de încercare hidraulică prescrisă la 6.1.3.1 d) și 6.5.2.2.1, trebuie încărcate numai cu un lichid care are o presiune a vaporilor:
(a) astfel încât presiunea manometrică totală din ambalaj sau RMV (presiunea substanței conținută plus presiunea parțială a aerului sau a altor gaze inerte, minus 100 kPa) la 55ºC, determinată pe baza unui grad de umplere maxim conform cu 4.1.1.4 și a unei temperaturi de umplere de 15ºC, să nu depășească două treimi din presiunea de încercare inscripționată;
(b) sau mai mică, la 50ºC, decât patru șeptimi din suma presiunii de încercare inscripționate plus 100 kPa;
(c) sau mai mică la 55ºC, decât două treimi din suma presiunii de încercare inscripționate plus 100 kPa.
RMV-urile destinate transportului lichidelor nu trebuie utilizate pentru transportul lichidelor care au o presiune a vaporilor mai mare de 110 kPa (1,1 bar) la 50ºC sau 130 kPa (1,3 bar) la 55ºC.
EXEMPLE DE PRESIUNI DE ÎNCERCARE CARE TREBUIE INSCRIPŢIONATE PE AMBALAJE, INCLUSIV PE RMV-uri, VALORI CALCULATE CONFORM 4.1.1.10 c)
NOTA 1: În cazul lichidelor pure, presiunea vaporilor la 55 °C (Vp55) poate fi adesea determinată folosind tabelele publicate în literatura științifică.
NOTA 2: Presiunile de încercare minime indicate în tabel sunt cele obținute exclusiv prin aplicarea indicațiilor de la 4.1.1.10 c), ceea care înseamnă că presiunea de încercare inscripționată trebuie să fie o dată și jumătate mai mare decât presiunea vaporilor la 55 °C, minus 100 kPa. Atunci când, de exemplu, presiunea de încercare pentru n-decan este determinată conform indicațiilor de la 6.1.5.5.4 a), presiunea minimă de încercare inscripționată poate fi mai mică.
NOTA 3: În cazul eterului dietilic, presiunea minimă de încercare necesară conform 6.1.5.5.5 este de 250 kPa.
4.1.1.11 Ambalajele goale, inclusiv RMV-urile și ambalaje mari, care au conținut o substanță periculoasă, fac obiectul acelorași prescripții ca și un ambalaj plin, în afara cazului în care au fost luate măsurile necesare pentru excluderea oricărui risc.
NOTĂ: Atunci când asemenea ambalaje sunt transportate în vederea eliminării, reciclării sau recuperării materialelor lor, ele pot, de asemenea, să fie transportate la Nr. ONU 3509, cu condiţia ca, prevederile dispoziţiei speciale 663 din capitolul 3.3 să fie îndeplinite.
4.1.1.12 Orice ambalaj, așa cum este menționat în capitolul 6.1, destinat să conțină lichide, trebuie să îndeplinească o încercare de etanșeitate adecvată și trebuie să poată suporta nivelul de încercare indicat la 6.1.5.4.3:
(a) înaintea primei sale utilizări pentru transport;
(b) după reconstruirea sau recondiționarea oricărui ambalaj, înainte de a fi reutilizat pentru transport;
Pentru această încercare, nu este necesar ca ambalajul să fie echipat cu sistemele de închidere.
Recipientul interior al unui ambalaj compozit poate fi supus încercării fără ambalajul interior, cu condiția ca rezultatele încercării să nu fie afectate. Această încercare nu este obligatorie pentru:
- ambalajele interioare ale ambalajelor combinate sau ale ambalajelor mari;
- recipientele interioare ale ambalajelor compozite (sticlă, porțelan sau gresie) care poartă mențiunea „RID/ADR” conform 6.1.3.1 (a) (ii);
- ambalajele metalice ușoare purtând mențiunea „RID/ADR” conform 6.1.3.1 (a) (ii).
4.1.1.13 Ambalajele, inclusiv RMV-urile, utilizate pentru substanțele solide care se transforma în lichide la temperaturi care ar putea fi întâlnite pe parcursul unui transport, trebuie să aibă și capacitatea de a conține respectiva substanță în stare lichidă.
4.1.1.14 Ambalajele, inclusiv RMV-urile, utilizate pentru substanțele pulverulente sau granulare trebuie să fie etanșe la substanțe pulverulente sau să fie prevăzute cu o dublură.
4.1.1.15 Cu excepția unei derogări acordate de către autoritatea competentă, durata de utilizare admisă pentru transportul de substanțe periculoase este de cinci ani începând de la data de fabricație a recipientelor pentru butoaiele din material plastic, bidoanele din plastic și RMV-urile din plastic rigid și RMV-urile compozite cu recipient interior din plastic, dacă nu a fost prescrisă o durată de utilizare mai scurtă datorită substanței care urmează a fi transportată.
4.1.1.16 Atunci când se utilizează gheaţa ca agent de refrigerare, ea nu trebuie să afecteze integritatea ambalajului.
4.1.1.17 Ambalajele, inclusiv RMV-urile și ambalajele mari, marcate conform 6.1.3, 6.2.2.7, 6.2.2.8,
6.3.1, 6.5.2 sau 6.6.3, dar care au fost omologate într-un stat care nu este Parte contractantă a ADR, pot fi, de asemenea, utilizate pentru transport conform ADR.
4.1.1.18 Explozivi, substanțe autoreactive și peroxizi organici Exceptând dispozițiile contrare specificate în ADR, ambalajele, inclusiv RMV-urile și ambalajele mari, utilizate pentru mărfurile din clasa 1, substanțele autoreactive din clasa 4.1 și peroxizii organici din clasa 5.2, trebuie să îndeplinească dispozițiile corespunzătoare grupei de pericol mediu (grupa de ambalare II).
4.1.1.19 Utilizarea ambalajelor de siguranță şi a ambalajelor mari de siguranţă 4.1.1.19.1 Coletele care sunt deteriorate, cu defecte, neetanșe sau neconforme, sau substanțele periculoase care s-au împrăștiat ori s-au scurs, pot fi transportate în ambalaje de siguranță așa cum se specifică la 6.1.5.1.11 şi în ambalaje mari de siguranţă aşa cum se specifică la 6.6.5.1.9. Această posibilitate nu exclude utilizarea unor ambalaje, inclusiv recipiente mari de vrac (RMV) şi ambalaje mari, de dimensiuni mai mari de un tip și nivel de rezistență adecvate, în conformitate cu condițiile stabilite la 4.1.1.19.2 și 4.1.1.19.3. 4.1.1.19.2 Trebuie luate măsuri adecvate pentru a preveni deplasările excesive ale coletelor care prezintă scurgeri sau care au fost deteriorate în interiorul unui ambalaj de siguranță sau ambalaj mare de siguranţă. În cazul lichidelor, trebuie adăugate materiale inerte în cantități suficiente pentru a se elimina prezența oricărui lichid liber.
4.1.1.19.3 Se vor lua măsurile corespunzătoare pentru a se evita acumularea de presiune.
4.1.1.20 Utilizarea recipientelor sub presiune de siguranţă
4.1.1.20.1 În cazul când recipientele sub presiune sunt deteriorate sau defecte, prezintă scurgeri sau nu sunt conforme, recipiente sub presiune de siguranţă în conformitate cu 6.2.3.11 pot fi utilizate.
NOTĂ: Un recipient sub presiune de siguranţă poate fi utilizat ca supra-ambalaj în conformitate cu 5.1.2. Atunci când este utilizat ca un supra-ambalaj, marcarea trebuie să fie conformă cu 5.1.2.1 în loc de 5.2.1.3. 4.1.1.20.2 Recipientele sub presiune trebuie să fie plasate în recipiente sub presiune de siguranţă de o mărime corespunzătoare. Nu pot fi plasate mai multe recipiente sub presiune în acelaşi recipient sub presiune de siguranţă, cu excepţia situaţiei când conţinuturile sunt cunoscute şi se ştie că acestea nu reacţionează periculos între ele (a se vedea 4.1.1.6). Trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare pentru a împiedica deplasarea recipientelor sub presiune în interiorul recipientului sub presiune de siguranţă, de exemplu, utilizând pereţi de separare sau umplutură sau fixându-le.
4.1.1.20.3 Un recipient sub presiune poate fi plasat într-un recipient sub presiune de siguranţă, cu condiţia ca:
a) Recipientul sub presiune de siguranţă să fie conform cu 6.2.3.11 şi o copie a certificatului de agreare să fie disponibilă;
b) Părţile recipientelor sub presiune de siguranţă, care se găsesc sau care sunt susceptibile de a se găsi în contact direct cu mărfurile periculoase să nu fie nici afectate, nici slăbite de către acestea şi să nu provoace vreun efect periculos (de exemplu, catalizând reacţia sau reacţionând cu mărfurile periculoase); şi
c) Conţinutul recipientului (elor) sub presiune conţinute să fie limitat în presiune şi volum, în aşa fel încât descărcat total în recipientul sub presiune de siguranţă, presiunea în recipientul sub presiune de siguranţă la 650C să nu depăşească presiunea de încercare a recipientului sub presiune de siguranţă (pentru gaze, a se vedea instrucţiunea de ambalare P 200 (3) de la 4.1.4.1). Reducerea capacităţii în apă utilizabile a recipientului sub presiune de siguranţă, de către un echipament conţinut sau de către umplutură, trebuie să fie luată în calcul.
4.1.1.20.4 Denumirea oficială de transport, Nr. ONU precedat de literele „UN” şi etichetele aşa cum sunt prevăzute pentru colete în capitolul 5.2, aplicabile mărfurilor periculoase din interiorul recipientelor sub presiune conţinute trebuie să fie aplicate pe recipientele sub presiune de siguranţă pentru transport.
4.1.1.20.5 Recipientele sub presiune de siguranţă trebuie să fie curăţate, degazate şi inspectate vizual la interior şi exterior după fiecare utilizare. Ele trebuie să fie controlate şi încercate periodic, cel puţin odată, la fiecare cinci ani.
4.1.1.21 Verificarea compatibilității chimice a ambalajelor din plastic, inclusiv RMV, prin asimilarea substanțelor de umplere cu lichide de referință 4.1.1.21.1 Domeniul de aplicare Pentru ambalajele din polietilenă definite la 6.1.5.2.6, și pentru RMV-urile din polietilenă definite la 6.5.6.3.5, se poate verifica compatibilitatea chimică cu substanțele de umplere prin asimilarea acestora cu lichidele de referință conform procedurilor descrise la 4.1.1.21.3 până la 4.1.1.21.5 și utilizând lista din tabelul 4.1.1.21.6, cu condiția ca modelele-tip particulare să fie încercate cu aceste lichide de referință în conformitate cu 6.1.5 sau 6.5.6, ținând seama de 6.1.6, și ca prescripțiile de la 4.1.1.21.2 să fie îndeplinite. Atunci când nu este posibilă asimilarea conform prezentei sub-secțiuni, compatibilitatea chimică trebuie verificată prin încercări în conformitate cu 6.1.5.2.5 ori prin încercări de laborator în conformitate cu 6.1.5.2.7 pentru ambalaje, și în conformitate cu 6.5.6.3.3 sau 6.5.6.3.6 pentru RMV-uri.
NOTĂ: Independent de dispozițiile prezentei sub-secțiuni, utilizarea ambalajelor, inclusiv a RMV-urilor, pentru o substanță specifică este supusă limitelor din tabelul A de la capitolul 3.2 și instrucțiunilor de ambalare de la capitolul 4.1.
4.1.1.21.2 Condiții
Densitățile relative ale substanțelor de umplere nu trebuie să le depășească pe cele utilizate pentru determinarea înălțimii la încercările de cădere, realizate conform cu 6.1.5.3.5 sau 6.5.6.9.4, și masa pentru încercările de stivuire, realizate conform cu 6.1.5.6 sau, dacă este cazul, cu 6.5.6.6, cu lichidele de referință asimilate. Presiunea vaporilor substanțelor de umplere la 50ºC sau 55ºC nu trebuie să o depășească pe cea utilizată pentru determinarea presiunii la încercarea la presiune internă (hidraulică) în conformitate cu 6.1.5.5.4 sau 6.5.6.8.4.2, cu lichidele de referință asimilate. În cazul în care substanțele de umplere sunt asimilate cu un amestec de lichide de referință, valorile corespunzătoare ale substanțelor de umplere trebuie să depășească valorile minime derivate din aplicarea înălțimii de cădere, a maselor de stivuire și a presiunilor de încercare interne.
Exemplu: Nr. ONU 1736 Clorură de benzoil este asimilată amestecului de lichide de referință „Amestec de hidrocarburi și soluție de umectare”. Acesta are o presiune a vaporilor de 0,43 kPa la 50ºC și o densitate relativă de aproximativ 1,2. Încercările modelelor-tip pentru butoaie și bidoane (canistre) din material plastic sunt realizate frecvent la nivelul minim de încercări cerut. În practică, aceasta înseamnă că încercarea de stivuire este realizată de obicei prin stivuirea sarcinilor considerând numai o densitate relativă de 1,0 pentru „Amestecul de hidrocarburi” și o densitate relativă de 1,2 pentru „Soluția de umectare” (a se vedea definiția lichidelor de referință de la 6.1.6). În consecință, compatibilitatea chimică a unor astfel de modele-tip încercate nu va fi verificată pentru clorura de benzoil din motive de inadecvare a modelului-tip cu lichidul de referință „amestec de hidrocarburi”. (Datorită faptului că în majoritatea cazurilor, presiunea de încercare hidraulică internă aplicată nu este mai mică de 100 kPa, presiunea vaporilor de clorură de benzoil ar trebui să fie acoperită de acest nivel de încercare conform cu 4.1.1.10).
Toți componenții unei substanțe de umplere, care pot fi o soluție, un amestec sau un preparat, cum sunt agenții de umectare din detergenți sau dezinfectanți, fie că sunt periculoși sau nu, trebuie să fie incluși în procedura de asimilare.
4.1.1.21.3 Procedura de asimilare
Trebuie parcurse următoarele etape pentru a asimila substanțele de umplere substanțelor sau grupelor de substanțe din tabelul 4.1.1.21.6 (a se vedea, de asemenea, schema de la figura 4.1.1.21.1):
(a) Clasificarea substanței de umplere în conformitate cu procedurile și criteriile din Partea 2 (determinarea numărului ONU și a grupei de ambalare);
(b) Dacă acesta figurează în tabel, se merge la Nr. ONU din coloana (1) a tabelului;
(c) Se alege linia care corespunde grupei de ambalare, concentrației, punctului de aprindere, prezenței constituenților nepericuloși etc., utilizând informațiile date în coloanele (2a), (2b) și (4), dacă există mai multe rubrici pentru acest Nr. ONU.
Dacă acest lucru nu este posibil, compatibilitatea chimică trebuie verificată în conformitate cu 6.1.5.2.5 sau 6.1.5.2.7 pentru ambalaje, și în conformitate cu 6.5.6.3.3 sau 6.5.6.3.6 pentru RMV-uri (totuși, în cazul soluțiilor apoase, a se vedea 4.1.1.21.4);
(d) Dacă numărul ONU și grupa de ambalare ale substanței de umplere, determinate conform alineatului a), nu figurează în lista de substanțe asimilate, compatibilitatea chimică trebuie demonstrată în conformitate cu 6.1.5.2.5 sau 6.1.5.2.7 pentru ambalaje, și în conformitate cu 6.5.6.3.3 sau 6.5.6.3.6 pentru RMV-uri;
(e) Se aplică „Regula pentru rubricile colective”, conform descrierii de la 4.1.1.21.5, dacă este indicat astfel în coloane (5) a liniei selectate;
(f) Compatibilitatea chimică a substanței de umplere poate fi considerată ca verificată, luând în considerare 4.1.1.21.1 și 4.1.1.21.2, dacă îi este asimilat un lichid de referință sau un amestec de lichide de referință în coloana (5) și dacă modelul-tip este omologat pentru acest(aceste) lichid(e) de referință.
(g)
Figura 4.1.1.21.1: Schema pentru asimilarea substanțelor de umplere cu lichidele de referință
4.1.1.21.4 Soluții apoase
Soluțiile apoase ale substanțelor și grupelor de substanțe asimilate lichidelor de referință specificate conform 4.1.1.21.3, pot fi, de asemenea, asimilate acestora, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
(a) soluția apoasă poate fi alocată aceluiași Nr. ONU ca și substanța care figurează în listă, conform criteriilor de la 2.1.3.3, și (b) soluția apoasă nu este menționată în mod specific nominal în lista substanțelor asimilate de la 4.1.1.21.6, și (c) nu are loc nicio reacție chimică între substanța periculoasă și solventul apos.
Exemplu: Soluții apoase ale Nr. ONU 1120 terț-butanol:
- Terț-butanolul pur este asimilat lichidului de referință „acid acetic” din lista de substanțe asimilate.
- Soluțiile apoase de terț-butanol pot fi clasificate la rubrica Nr. ONU 1120 BUTANOLI în conformitate cu 2.1.3.3, deoarece soluțiile apoase de terț-butanol nu diferă de rubricile substanțelor pure în ceea ce privește clasa, grupa(grupele) de ambalare și starea fizică.
În plus, rubrica „1120 BUTANOLI” nu este explicit limitată la substanțe pure, și soluțiile apoase ale acestor substanțe nu sunt menționate nominal în altă parte în tabelul A de la capitolul 3.2 și nici în lista de substanțe asimilate.
- Nr. ONU 1120 BUTANOLI nu reacționează cu apa în condiții normale de transport.
În consecință, soluțiile apoase ale Nr. ONU 1120 terț-butanol pot fi asimilate lichidului de referință „acid acetic”.
4.1.1.21.5 Regulă pentru rubricile colective
Pentru asimilarea substanțelor de umplere pentru care în coloana (5) este indicată „Regulă pentru rubricile colective”, trebuie să fie parcurse următoarele etape și îndeplinite următoarele condiții (a se vedea, de asemenea, schema de la figura 4.1.1.21.2):
(a) Se aplică procedura de asimilare pentru fiecare constituent periculos al soluției, al amestecului sau al preparatului în conformitate cu 4.1.1.21.3, ținând seama de condițiile de la 4.1.1.21.2. În cazul rubricilor generice, este posibil să nu se țină seama de constituenții care sunt cunoscuți ca nefiind dăunători polietilenei cu densitate mare (de exemplu, pigmenții de la Nr. ONU 1263 VOPSELE sau SUBSTANŢE DIN CATEGORIA VOPSELELOR).
(b) O soluție, un amestec sau un preparat nu pot fi asimilate unui lichid de referință dacă:
i) Nr. ONU și grupa de ambalare ale unuia sau mai multor constituenți periculoși nu figurează în lista de substanțe asimilate; sau
ii) „Regulă pentru rubricile colective” este indicată în coloana (5) din lista substanțelor asimilate pentru unul sau mai mulți constituenți; sau
iii) (cu excepția Nr. ONU 2059 SOLUŢIE DE NITROCELULOZĂ,
INFLAMABILĂ), codul de clasificare al unuia sau mai multor constituenți periculoși diferă de cel al soluției, amestecului sau al preparatului.
(c) Dacă toți constituenții periculoși figurează în lista substanțelor asimilate, dacă codurile lor de clasificare sunt conforme cu codul de clasificare al soluției, amestecului sau al preparatului și dacă toți constituenții periculoși sunt asimilați cu același lichid de referință sau cu același amestec de lichide de referință din coloana (5), compatibilitatea chimică a soluției, amestecului sau preparatului poate fi considerată ca verificată ținând seama de 4.1.1.21.1 și 4.1.1.21.2;
(d) Dacă toți constituenții periculoși figurează în lista substanțelor asimilate, dacă codurile lor de clasificare sunt conforme cu codul de clasificare al soluției, amestecului sau al preparatului, dar în coloana (5) sunt indicate lichide de referință diferite, compatibilitatea chimică poate fi considerată ca verificată numai pentru următoarele amestecuri de lichide de referință, ținând seama de 4.1.1.21.1 și 4.1.1.21.2:
i) apă/acid nitric 55%, cu excepția acizilor anorganici cu codul de clasificare C1, asimilați cu lichidul de referință „apă”;
ii) apă/soluție de umectare;
iii) apă/acid acetic;
iv) apă/amestec de hidrocarburi;
v) apă/acetat de n-butil - soluție de umectare saturată de acetat de n-butil;
(e) În domeniul de aplicare al acestei reguli, compatibilitatea chimică nu este considerată verificată pentru alte combinații de lichide de referință decât cele specificate la alineatul d) și pentru toate cazurile specificate la alineatul b). În aceste cazuri, compatibilitatea chimică trebuie verificată prin alte mijloace (a se vedea 4.1.1.21.3 d)).
Exemplul 1: Amestec de Nr. ONU 1940 ACID TIOGLICONIC (50%) și Nr. ONU 2531 ACID METACRILIC STABILIZAT (50%); clasificarea amestecului: Nr. ONU 3265 LICHID ORGANIC COROSIV, ACID N.S.A.
- Nr. ONU ale constituenților și Nr. ONU al amestecului figurează în lista de substanțe asimilate;
- Constituenții și amestecul au același cod de clasificare: C3;
- Nr. ONU 1940 ACID TIOGLICONIC este asimilat lichidului de referință „acid acetic” și Nr. ONU 2531 ACID METACRILIC STABILIZAT este asimilat lichidului de referință „acetat de n-butil/soluție de umectare saturată de acetat de n-butil”. Conform alineatului d), acesta nu este un amestec acceptabil de lichide de referință.
Compatibilitatea chimică a amestecului trebuie să fie verificată prin alte mijloace.
Exemplul 2: Amestec de Nr. ONU 1793 FOSFAT ACID DE ISOPROPIL (50%) ŞI Nr. ONU 1803 ACID FENOLSULFONIC LICHID (50%); clasificarea amestecului: Nr. ONU 3265 LICHID ORGANIC COROSIV, ACID, N.S.A.
- Nr. ONU ale constituenților și Nr. ONU al amestecului figurează în lista de substanțe asimilate;
- Constituenții și amestecul au același cod de clasificare: C3;
- Nr. ONU 1793 FOSFAT ACID DE ISOPROPIL este asimilat lichidului de referință „soluție de umectare” și Nr. ONU 1803 ACID FENOLSULFONIC LICHID este asimilat lichidului de referință „apă”. Conform alineatului d), acesta este un amestec acceptabil de lichide de referință. În consecință, compatibilitatea chimică poate fi considerată ca verificată pentru acest amestec, cu condiția ca modelul-tip de ambalaj să fie omologat pentru lichidele de referință „soluție de umectare” și „apă”.
Figura 4.1.1.21.2: Schema „Regulă pentru rubricile colective”
Lasă un comentariu