Scopul prezentului ghid este de a oferi sfaturi și instrucțiuni practice de bază tuturor persoanelor implicate în procesul de încărcare/descărcare și de asigurare a încărcăturii pe vehicule, inclusiv transportatorilor și expeditorilor. Ghidul ar trebui să fie deopotrivă util organismelor competente care efectuează controale tehnice în trafic, în conformitate cu Directiva 2014/47/UE și cu hotărârile instanțelor judecătorești. În egală măsură, ghidul poate fi utilizat de statele membre ca bază pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în practică a pregătirii conducătorilor auto, în conformitate cu Directiva 2003/59/CE privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri. Ghidul urmărește să ofere recomandări cu privire la asigurarea corespunzătoare a încărcăturii pentru toate situațiile care ar putea apărea în condiții de trafic normale. De asemenea, ghidul ar trebui să constituie o bază comună pentru implementarea și aplicarea practică a dispozițiilor referitoare la asigurarea încărcăturii.
În timpul transportului, toate elementele încărcăturii trebuie protejate împotriva alunecării, basculării, rostogolirii, deplasării sau deformării semnificative, precum și a rotirii în orice direcție prin metode precum zăvorârea, blocarea, ancorarea sau prin-o combinație a acestor metode. Aceste măsuri trebuie luate pentru a proteja persoanele implicate în încărcarea, descărcarea și conducerea vehiculului, precum și pe ceilalți participanți la trafic, pietonii, încărcătura propriu-zisă și vehiculul.
Încărcătura trebuie plasată în vehicul astfel încât să nu pună în pericol persoanele sau mărfurile și să nu se deplaseze sau să cadă din vehicul.
Cu toate acestea, în fiecare zi, pe drumuri au loc incidente și accidente rutiere din cauza asigurării și/sau a fixării necorespunzătoare a încărcăturilor. Prezentul ghid european de bune practici oferă informații generale fizice și tehnice, precum și norme practice de asigurare pentru transportul rutier. Pentru mai multe detalii, se face trimitere la standardele internaționale. Ghidul nu înlocuiește rezultatele încercărilor extensive disponibile la nivel european pentru tipuri de încărcături specifice sau pentru condiții de transport specifice, nici nu descrie în detaliu toate soluțiile posibile pentru toate tipurile de încărcături. Prezentul ghid se adresează tuturor persoanelor implicate într-un lanț de transport, care planifică, pregătesc, supraveghează sau verifică transportul rutier în vederea asigurării siguranței transporturilor.
Prezentul ghid european de bune practici se bazează pe standardul european EN 12195-13. Ghidul prezintă cele mai bune practici existente în prezent în domeniu, punând accentul în principal pe vehiculele cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone. Atunci când se utilizează prezentul ghid, trebuie să se asigure că metodele folosite sunt adaptate fiecărei situații specifice și, dacă este cazul, trebuie să se ia măsuri de precauție suplimentare.
Prezentul ghid european de bune practici are obiectivul de a sprijini aplicarea normelor internaționale prevăzute în SAL și a Directivei 2014/47/UE privind controlul tehnic în trafic.
Alte ghiduri pot oferi mai multe informații sau metode alternative pentru încărcături specifice și/sau pentru vehicule specifice, însă acestea nu ar trebui să descrie cerințe suplimentare sau alte limitări și trebuie să fie întotdeauna aliniate la standardul european EN 12195-1.
3 - Standardul EN 12195-1 „Dispozitive de arimare a încărcăturilor pe vehiculele rutiere. Securitate. Partea 1: Calculul forțelor de arimare”. În momentul elaborării prezentului ghid, era în vigoare versiunea EN 12195-1:2010.
Prezentul ghid european privind asigurarea încărcăturilor se bazează pe legile fizice referitoare la frecare, gravitație, dinamică și rezistența materialelor. Cu toate acestea, aplicarea zilnică a acestor legi poate fi complexă. Pentru a simplifica proiectarea și verificarea dispozitivelor de asigurare a încărcăturilor, în cea mai recentă variantă a următoarelor standarde internaționale4 se pot găsi standarde specifice referitoare la rezistența și performanța unei suprastructuri, la dispozitivele de asigurare, la materialele utilizate pentru asigurare etc.:
Standardele naționale și locale care sunt în contradicție cu aceste standarde internaționale sau care descriu limitări suplimentare nu se vor aplica transportului internațional.
În cazul operațiunilor de transport intermodal, se pot aplica alte cerințe precum OMI/OIM/UNECE, Codul de bune practici pentru ambalarea unităților de transport ale încărcăturii (Codul UTI).
4 - În cazul transporturilor care utilizează vehicule cu o masă maximă autorizată de până la 3,5 tone, se pot aplica alte standarde precum ISO 27955 și ISO 27956.
5 - În general, standardele sunt puse la dispoziție prin intermediul institutelor naționale de standardizare.
Toate părțile implicate în procesul logistic, inclusiv ambalatorii, încărcătorii, societățile de transport, operatorii și conducătorii auto, au un rol în asigurarea ambalării corespunzătoare a încărcăturii și a încărcării acesteia pe un vehicul adecvat.
Este foarte important să se înțeleagă că responsabilitățile pentru asigurarea încărcăturii se bazează pe convenții și regulamente internaționale, pe legislația națională și/sau pe contractele încheiate între părțile implicate.
Se recomandă încheierea unui acord contractual privind responsabilitățile funcționale. În lipsa unui astfel de acord între părțile implicate, sub rezerva oricărui act legislativ, lanțul de răspunderedescris mai jos identifică responsabilitățile funcționale principale cu privire la asigurarea încărcăturii:
Responsabilități/acțiuni legate de planificarea transportului:
1. descrierea corectă a încărcăturii, incluzând cel puțin
2. asigurarea ambalării corespunzătoare a unităților de încărcătură pentru a rezista la tensiunile estimate în condiții de transport normale, inclusiv la forțele de ancorare aplicabile;
3. asigurarea clasificării, ambalării și etichetării corespunzătoare a mărfurilor periculoase;
4. asigurarea completării și semnării documentelor de transport pentru mărfurile periculoase;
5. asigurarea adecvării vehiculului și echipamentului de asigurare pentru încărcătura care urmează să fie transportată;
6. asigurarea transmiterii către încărcător a tuturor informațiilor referitoare la capacitățile de asigurare a încărcăturii ale vehiculului;
7. asigurarea evitării interacțiunii nedorite între încărcături ale unor încărcători diferiți.
Responsabilități/acțiuni legate de încărcare:
1. asigurarea încărcării exclusiv a unei încărcături sigure și adecvate pentru transport;
2. verificarea disponibilității unui plan de asigurare a încărcăturii în momentul începerii încărcării;
3. asigurarea disponibilității tuturor certificatelor pentru componentele vehiculului utilizate pentru asigurarea încărcăturii;
4. asigurarea unei bune stări a vehiculului și a curățeniei compartimentului de mărfuri;
5. asigurarea punerii la dispoziție, într-o stare bună de funcționare, a tuturor echipamentelor necesare pentru asigurarea încărcăturii în momentul începerii încărcării;
6. evitarea suprasolicitării podelei vehiculului în timpul operațiunilor de încărcare;
7. asigurarea distribuirii corespunzătoare a încărcăturii pe vehicul, având în vedere distribuția sarcinii pe osiile vehiculului și decalajele acceptabile (din planul de asigurare, dacă există);
8. evitarea supraîncărcării vehiculului;
9. asigurarea aplicării corespunzătoare (conform planului de asigurare, dacă există) a echipamentelor suplimentare necesare, cum ar fi covorașele antiderapante, materialele de umplutură și de dunaj, barele de blocare și toate celelalte echipamente de asigurare care ar trebui fixate în timpul încărcării;
10. asigurarea sigilării corespunzătoare a vehiculului, când și dacă este cazul;
11. asigurarea aplicării corespunzătoare a întregului echipament de ancorare (conform planului de asigurare, după caz);
12. închiderea vehiculului, după caz.
Responsabilități/acțiuni legate de conducerea vehiculului:
1. inspecția vizuală a exteriorului vehiculului și a încărcăturii, dacă acestea pot fi verificate în vederea identificării situațiilor de pericol evidente;
2. asigurarea disponibilității tuturor certificatelor/marcajelor pentru componentele vehiculului utilizate pentru asigurarea încărcăturii, după caz;
3. verificările periodice ale asigurării încărcăturii în timpul transportului, în măsura în care acestea sunt posibile.
Proiectarea dispozitivelor de asigurare a încărcăturii trebuie să se bazeze pe:
Parametrii și metodele menționate sunt abordate și descrise în standardul european EN 12195-1.
Suma efectelor de zăvorâre, blocare, ancorare directă și ancorare prin frecare poate servi la împiedicarea mișcării încărcăturii, inclusiv a alunecării, înclinării, rostogolirii, deplasării, deformării semnificative și a rotirii (în jurul unei axe verticale).
Pentru a simplifica misiunea conducătorilor auto, a încărcătorilor și a personalului responsabil cu aplicarea legii, pot fi proiectate dispozitive de asigurare a încărcăturilor în conformitate cu Ghidul de ancorare rapidă (a se vedea anexa). Numărul, tipul și metoda de ancorare, precum și dispozitivele de asigurare a încărcăturilor pot fi diferite dacă respectă standardele.
Dispozitivele de asigurare a încărcăturii trebuie să reziste la ...
... 0,8 din masa încărcăturii înspre înainte
... 0,5 din masa încărcăturii în lateral și înspre înapoi
... 0,6 din masa încărcăturii în lateral, dacă nu există niciun risc de basculare a încărcăturii
Frecarea:
Forțele de frecare maxime reprezintă rezultatul forței de contact dintre două obiecte înmulțită cu coeficientul de frecare.
Notă: Dacă forța de contact „G” dintre două obiecte este redusă, se va reduce și forța de frecare; dacă forța dintre două elemente este egală cu 0, nu va exista nicio forță de frecare. Vibrațiile pe direcție verticală pot reduce forța verticală dintre încărcătură și platforma de încărcare!
În momentul plasării unei încărcături pe un vehicul, nu trebuie depășite dimensiunile, osiile și greutățile brute maxime autorizate. De asemenea, sarcinile minime pe osii trebuie luate în considerare pentru a se asigura stabilitatea, direcția și frânarea corespunzătoare, astfel cum sunt prevăzute de lege sau de producătorul vehiculului.
Unitățile de transport sunt deosebit de sensibile la poziția centrului de greutate al încărcăturii, datorită sarcinilor specificate per osie pentru menținerea capacității de direcție și de frânare. Aceste vehicule pot fi echipate cu diagrame specifice (a se vedea exemplele de mai jos, din figurile 4 și 5), care indică sarcina utilă admisă, ca funcție a poziției longitudinale a centrului său de greutate. În general, sarcina utilă maximă poate fi utilizată doar dacă centrul de greutate este poziționat în cadrul unor limite înguste, până la aproximativ jumătate din lungimea spațiului de încărcare.
Diagramele privind distribuția sarcinii trebuie furnizate de producătorul vehiculului sau al caroseriei. Acestea pot fi calculate și ulterior folosind geometria vehiculului, toate sarcinile minime și maxime pe osie, distribuția greutății proprii pe diferitele osii, precum și sarcina utilă maximă ca valori de intrare, fie cu ajutorul unei foi de calcul, fie al unor instrumente software simple. Aceste instrumente software sunt disponibile pe internet, gratuit sau la prețuri foarte mici.
Distribuția sarcinii în conformitate cu diagrama de distribuție a sarcinii vehiculelor va contribui la respectarea sarcinii maxime admise pe osie a vehiculului.
Exemple pentru diagrama de distribuție a sarcinii unui camion standard, cu două osii și o greutate de 18 tone:
Exemplu de diagramă de distribuție a sarcinii pe o semiremorcă standard, cu lungimea de 13,6 m:
Trebuie să se rețină că toate accesoriile sau echipamentele, transportate de vehicul permanent sau temporar, trebuie și ele considerate ca făcând parte din încărcătură. Daunele care pot fi provocate de un picior de sprijin neasigurat în cazul extinderii acestuia în timpul deplasării vehiculului sunt enorme, după cum au arătat unele evenimente fatale.
De asemenea, echipamentele neprinse, cum ar fi chingile, cablurile, foile etc. trebuie transportate astfel încât să nu pună în pericol alți participanți la trafic. Potrivit bunelor practici, trebuie să existe un compartiment separat, încuiat, pentru depozitarea în siguranță a acestor obiecte atunci când nu sunt utilizate. Cu toate acestea, dacă sunt păstrate în cabina conducătorului auto, acestea trebuie fixate astfel încât să nu interfereze cu niciuna dintre comenzile conducătorului.
Lasă un comentariu