În acest capitol sunt descrise metode de asigurare a încărcăturii pentru mărfuri specifice pe baza celor mai bune practici, care nu pot fi proiectate prin simpla aplicare a principiilor menționate mai sus.
Cadrele în formă de A sunt foarte des utilizate pentru transportarea unor obiecte plate de mari dimensiuni, cum ar fi panourile de sticlă, pereți de ciment, panouri groase din oțel etc
Cadrele în formă de A pot fi fixate permanent pe vehicul au pot fi demontabile, putând fi orientate pe direcția de mers sau p direcție transversală.
În toate aceste cazuri, rezistența cadrului în formă de A reprezintă o preocupare majoră.
Un cadru în formă de A se poate îndoi sau rupe sub efectul forțelor de inerție aplicate panourilor. Cadrele în formă de A demontabile se pot îndoi sau rupe în momentul ridicării. Astfel, acestea ar trebui proiectate profesional și se recomandă emiterea unui certificat care să indice greutatea maximă admisă de încărcătură care poate fi transportată pe cadru, înălțimea maximă a încărcăturii pe cadru, metoda de asigurare a încărcături pe cadru și, după caz, metoda de asigurare a cadrului pe vehicul. Certificatul trebuie semnat de proiectant sau de persoana responsabilă
În cazul cadrelor în formă de A demontabile, dispozitivele de asigurare trebuie să împiedice alunecarea și înclinarea cadrului în formă de A încărcat cu panouri. Metoda recomandată este zăvorârea. Dacă nu se poate utiliza zăvorârea, se recomandă blocarea locală pentru a împiedica alunecarea. În multe cazuri, pentru a împiedica înclinarea, se poate utiliza ancorarea directă. De cele mai multe ori, o ancorare directă care pornește din partea superioară a cadrului în formă de A către structura vehiculului nu împiedică alunecarea cadrului.
Un cadru în formă de A se încarcă și se descarcă în mod simetric: aproximativ aceeași greutate pe ambele părți ale cadrului. Dacă este proiectat și utilizat în mod corespunzător, cadrul în formă de A este o construcție fiabilă pentru sprijinirea panourilor mari de susținere pe durata transportului. În practică însă, cadrele în formă de A prezintă un risc ridicat din cauza utilizării neadecvate. Se recomandă parcurgerea unei instruiri corespunzătoare.
Se recomandă ca piciorul cadrului în formă de A să fie în unghi drept (sau mai mic) spre partea de înclinare, conform figurii 43. Dacă acest lucru nu este posibil, încărcătura ar trebui poziționată pe penele fixate pe platformă.
În toate aceste cazuri, încărcătura trebuie asigurată corespunzător pe cadrul în formă de A. În general, se aplică metodele explicate în capitolul 5.
- Metoda preferată este blocarea locală cu ajutorul unui dispozitiv de oprire mecanic pentru a se evita alunecarea panourilor pe planul acestora. Această metodă este ușor de aplicat pentru panourile în formă de A care sunt concepute pentru anumite tipuri și dimensiuni de panouri. Ca alternativă, se pot utiliza sisteme de ancorare elastice orizontale.
- Pentru a se evita înclinarea panourilor, se pot utiliza două sau mai multe sisteme de ancorare circulare, cu protecție corespunzătoare a sistemelor de ancorare pe colțurile ascuțite. Numărul minim al sistemelor de ancorare care pot fi utilizate pentru împiedicarea înclinării depinde de unghiul pantei al cadrului în formă de A, de grosimea panourilor, e unghiul de înclinație a piciorului cadrului, de frecarea dintre panouri, de elasticitatea sistemelor de ancorare etc.
- Ca alternativă, se pot utiliza sisteme de ancorare prin partea superioară pentru a împiedica alunecarea și bascularea pe direcție transversală. Numărul minim al sistemelor de ancorare necesare trebuie calculat utilizând formulele menționate în standardul EN 12195-1. Pentru a împiedica alunecarea pe direcție transversală, se poate recurge la blocarea bazei.
- Se recomandă utilizarea covorașelor antiderapante sau a lemnului în zona de contact dintre încărcătură și cadrul în formă de A.
Prezenta secțiune include recomandări generale privind măsurile de transport în condiții de siguranță al lemnului rotund și al cherestelei. Lemnul reprezintă o resursă „vie”, care poate conduce la deplasarea independentă a componentelor din încărcătură dacă aceasta nu este fixată corespunzător.
În general, cheresteaua este transportată în pachete standard care respectă standardul ISO 4472 și alte standarde conexe. Dacă lemnul este acoperit, de exemplu, cu folie termocontractibilă sau bobinată, trebuie aplicate valori diferite ale frecării. În general, pachetele sunt legate cu curele sau cu cabluri, iar înainte de încărcare, trebuie verificată siguranța acestora. În cazul în care curelele sunt deteriorate sau nesigure, trebuie să se acorde mai multă atenție pentru a se asigura că încărcătura completă este asigurată corespunzător pe vehicul. Cu toate acestea, curelele din oțel sau benzile din plastic nu trebuie luate în considerare pentru asigurarea încărcăturii.
Se recomandă ca pachetele de cherestea să fie transportate pe platforme de încărcare echipate cu stâlpi de susținere centrali. Dacă se utilizează stâlpi de susținere centrali, fiecare secțiune trebuie asigurată împotriva deplasării laterale prin:
Pe lângă stâlpii de susținere centrali, fiecare secțiune trebuie asigurată cu cel puțin trei sisteme de ancorare prin partea superioară cu pretensionare de cel puțin 400 daN și capacitate LC de cel puțin 1 600 daN fiecare. Pe direcție longitudinală, pachetele ar trebui asigurate la fel ca orice alt tip de încărcătură.
Dacă stâlpii de susținere centrali nu sunt disponibili, iar pachetele sunt fixate corespunzător și rigid, acestea pot fi asigurate ca orice alt tip de încărcătură.
Trebuie respectate principiile generale de distribuție a sarcinii și este important să se asigure că încărcătura este fixată pe peretele frontal, după caz.
Se recomandă utilizarea lanțurilor sau a chingilor de ancorare cu dispozitiv de tensionare, iar toate sistemele de ancorare trebuie verificate și menținute fixe pe durata întregii operațiuni de transport. Capacitatea LC a tuturor sistemelor de ancorare trebuie să fie de cel puțin 1 600 daN, iar pretensionarea trebuie să fie minim 400 daN. Se recomandă utilizarea dispozitivului de autotensionare.
Încărcătura și sistemele de ancorare trebuie în special verificate înainte de a trece de pe drumul forestier pe drumurile publice.
Nu se recomandă transportarea cherestelei stivuite transversal (de-a lungul vehiculului) susținută de peretele frontal și de peretele de sprijin posterior (apărători de frecare). Transportarea acesteia longitudinal (pe lungimea vehiculului) pe mai multe secțiuni este mai sigură, fiecare susținută individual de suporți verticali (stâlpi de susținere).
Stivuire pe direcție longitudinală
Fiecare trunchi exterior sau bucată de cherestea trebuie fixată cu cel puțin două perechi de suporți verticali (stâlpi de susținere). Rezistența stâlpilor de susținere trebuie să fie suficientă pentru a împiedica vehiculul să depășească lățimea după expunerea la o accelerație laterală de 0,5 g. Lemnul care este mai scurt decât distanța dintre doi stâlpi de susținere trebuie plasat în centrul încărcăturii, iar buștenii ar trebui poziționați în partea superioară alternativ pentru a se asigura o încărcătură echilibrată. Capetele lemnului ar trebui să depășească stâlpii de susținere cu cel puțin 300 mm.
Transportul lemnului rotund
Centrul vârfului lemnelor exterioare nu trebuie să depășească înălțimea stâlpilor de susținere. Vârful lemnelor din mijloc trebuie să fie mai înalt decât lemnele de pe lateral pentru a stabiliza încărcătura și pentru a-i permite să fie tensionată corespunzător de sistemele de ancorare, conform celor indicate mai jos:
Copacii trebuie să fie poziționați pe o pană subțire sau o șipcă zimțată.
-%C8%99i-incorect%C4%83-(dreapt%C4%83)-a-lemnului-rotund.jpg)
Combinarea vehiculului cu perete frontal pe vehiculul tractor
În fața primei secțiuni a lemnului, între cabina conducătorului și lemn, ar trebui fixat un perete frontal, a cărui rezistență trebuie să respecte standardul EN 12642 clasa XL. Încărcătura nu trebuie să depășească înălțimea peretelui frontal.
Sistemele de ancorare prin partea superioară sau similare care creează o presiune verticală asupra lemnului trebuie strânse peste fiecare secțiune a încărcăturii (stivă de lemne), după cum urmează:
a) cel puțin un sistem de ancorare dacă secțiunea de încărcătură constă în lemn cu scoarță, până la o lungime maximă de 3,3 m;
b) cel puțin două sisteme de ancorare dacă secțiunea de încărcătură depășește 3,3 m sau indiferent de lungime dacă scoarța a fost îndepărtată.
Sistemele de ancorare prin partea superioară trebuie poziționate (transversal) între fiecare pereche frontală și posterioară de stâlpi de susținere a secțiunii încărcăturii, cât mai simetric posibil.
Combinarea vehiculului fără perete frontal pe vehiculul tractor
Dacă un vehicul nu este prevăzut cu un perete frontal suficient de rezistent sau cu dispozitive de pretensionare automate, sunt necesare mai multe sisteme de ancorare, mai precis două sisteme de ancorare dacă lungimea maximă a lemnului este de 3 m, trei sisteme de ancorare dacă lungimea maximă este de 5 m și patru sisteme de ancorare dacă lungimea minimă este de 5 m.
Notă: dacă lemnul conține zăpadă și/sau gheață, sunt necesare ancorări suplimentare, conform frecării rămase.
Stivuire pe direcție transversală
Lemnul stivuit transversal de-a lungul unui vehicul cu platformă plată nu poate fi asigurat corespunzător fără metode de fixare convenționale. Experimentele au indicat că, în cazul unei frânări de urgență, lemnul stivuit pe direcție transversală se comportă similar încărcăturii lichide. Trecerea unor curele sau lanțuri din partea frontală a vehiculului pe direcție transversală pe deasupra lemnului până în partea posterioară cu curele încrucișate nu reprezintă o metodă de asigurare acceptabilă a încărcăturii.
Lemnul stivuit pe direcție transversală trebuie transportat numai între pereți laterali rigizi sau pereți de cușcă. În cazul acestora din urmă, nu pătrunde nicio piesă de lemn prin deschiderea cuștii. Pe direcție longitudinală, încărcătura trebuie subdivizată în secțiuni cu pereți etanși rigizi sau stâlpi de susținere. Nicio secțiune nu trebuie să depășească lungimea de 2,55 m. Fiecare secțiune trebuie ancorată prin partea superioară cu cel puțin două sisteme de ancorare cu forță de pretensionare de cel puțin 400 daN și cu o capacitate LC de cel puțin 1 600 daN fiecare.
Transportul prăjinilor lungi și al copacilor întregi reprezintă un domeniu foarte specializat al transportului de lemne. Problema specială a lungimii poate fi soluționată prin utilizarea semiremorcilor convenționale cu consolă lungă. În principiu, se aplică aceleași norme ca în cazul transportului de lemn de lungime standard, la calcularea numărului de sisteme de ancorare și a rezistenței acestora luându-se în considerare lungimea suplimentară. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, această soluție nu este adecvată pentru copacii cu lungimi extrem de mari.
Prin urmare, copacii sunt încărcați pe două șasiuri rotative, fiecare prevăzut cu o pereche de stâlpi de susținere. Într-un caz standard, se utilizează un troliu, conectat la vehiculul tractor doar prin încărcătură. În general, aceste troliuri au o osie directoare, controlată mecanic sau hidraulic de unghiul dintre încărcătură și troliu. Troliul este tractat de vehiculul tractor prin încărcătură, dar are propriile mecanisme de frânare. În special în situația frânării de urgență, frânele vehiculului tractor și cele ale troliului trebuie să se coordoneze perfect pentru a evita transmiterea unor forțe mari de la troliu la vehiculul tractor prin încărcătură. Prin urmare, în cazul acestui tip de vehicul, este foarte important să se efectueze operațiuni de întreținere corespunzătoare.
Încărcătura trebuie asigurată cu cel puțin două sisteme de ancorare pentru fiecare pereche de stâlpi de susținere pentru a se asigura înlocuirea sistemului de ancorare nefuncțional. Fiecare sistem de ancorare trebuie să aibă o forță de pretensionare de cel puțin stf = 750 daN. Pentru fiecare pereche de stâlpi susținători, stâlpului frontal și celui posterior li se aplică forțe de pretensionare de cel puțin 2 000 daN.
În multe țări, acest tip de transport necesită un permis special, deoarece este considerat un eveniment de transport anormal. Este posibil să fie impuse măsuri suplimentare, cum ar fi iluminatul suplimentar, lanterne sau chiar escortă.
Containerele ISO și transportatoarele similare de încărcătură cu puncte de fixare pentru dispozitivele de prindere (twist locks) se recomandă a fi transportate pe platforme de încărcare cu dispozitive de prindere corespunzătoare aplicate. Cu toate acestea, containerele mari pentru transportul rutier, cu sau fără încărcătură, pot fi asigurate printr-o metodă unică sau printr-o combinație de metode, conform capitolului 5 și calculate conform capitolului 6.
Secțiunea următoare oferă orientări cu privire la măsurile necesare pentru transportarea în siguranță a „utilajelor de lucru mobile” pe șine sau roți, cum ar fi macaralele, buldozerele, cilindrii, screperele, motostivuitoarele, transpaletele tip foarfece sau elevatoarele de vagonete pe vehiculele cu circulație nerestricționată în interiorul UE. Prezenta secțiune nu abordează transportul utilajelor de mari dimensiuni etc. pe vehicule cu destinație specială, a căror utilizare pe drumuri face obiectul unor autorizații. Cu toate acestea, recomandările generale incluse în prezenta secțiune se aplică în multe situații.
Se recomandă ca producătorii acestor utilaje să ofere instrucțiuni detaliate cu privire la asigurarea produselor lor în vederea transportării, la echipamentele de asigurare necesare, precum și indicații referitoare la stivuire și asigurare. De asemenea, producătorii trebuie să fixeze puncte de ancorare, după caz, și să le marcheze corespunzător. În cazul utilajelor echipate cu puncte de ancorare dedicate transportării, se vor utiliza aceste puncte, iar utilajele vor fi stivuite și asigurate conform instrucțiunilor producătorului. În cazul în care producătorul nu pune la dispoziție recomandări, sistemele de ancorare sau dispozitivele de asigurare ar trebui fixate de componentele utilajelor care au rezistență suficientă pentru a rezista la solicitările la care este posibil să fie supuse. De exemplu, nu se vor utiliza lanțuri pe șenile pentru a fixa cârlige ale chingilor sau lanțurilor de ancorare, cu excepția cazului în care producătorul autorizează acest lucru.
Conducătorii trebuie să acorde o atenție specială pericolelor obișnuite întâlnite în cazul acestor tipuri de transport:
Un utilaj cu roți sau cu șine trebuie asigurat de vehiculul transportator cu frâna de staționare activată. Eficacitatea frânei de staționare va fi limitată de rezistența la frecare dintre utilaj și etajul vehiculului transportator, precum și de capacitatea de frânare a frânei de staționare. Această măsură nu este indicată nici în condiții de conducere normale, iar vehiculul necesită fixări suplimentare. Această fixare suplimentară se va realiza printr-un sistem de ancorare și/sau prin dispozitive care să împiedice deplasarea încărcăturii înainte sau înapoi, utilizându-se un dispozitiv de blocare fixat pe vehicul. Acestea trebuie să se sprijine de roți sau șine ori de o componentă a echipamentului transportat.
Toate ansamblurile mobile, cum ar fi brațele, suporții, biga și cabinele etc. trebuie menținute în poziția recomandată de producător pentru transport și trebuie asigurate pentru a se împiedica deplasarea acestora față de caroseria principală a utilajului.
Înainte ca utilajul să fie deplasat pe vehiculul de transport, trebuie eliminată toată murdăria care s-ar putea desprinde și ar putea bloca drumul sau avaria alte vehicule. Rampa, anvelopele utilajului și platforma vehiculului de transport nu trebuie să conțină urme de ulei, unsoare, gheață etc. pentru a nu reduce frecarea dintre încărcătură și platformă.
Se recomandă ca utilajul să fie poziționat pe platforma vehiculului de transport astfel încât deplasarea spre înainte să fie blocată, mai ales a caroseriei principale a vehiculului, de exemplu, gâtul de lebădă, treapta sau peretele frontal, sau a unui membru transversal fixat prin platformă de cadrul șasiului vehiculului. De asemenea, utilajul și toate ansamblurile sale detașate trebuie fixate astfel încât să nu se depășească limitele de greutate legale pe osie și să nu fie afectată manipularea vehiculului în condiții de siguranță. Spațiul dintre partea de dedesubt a vehiculelor cu sarcină joasă și suprafața drumului trebuie verificat înainte de deplasare pentru a se asigura că există suficient spațiu pentru a împiedica contactul cu solul.
Utilajele cu roți și șine ușoare trebuie fixate astfel încât să se reducă la minimum efectul de revenire provocat de șocurile cu drumul, transmise de la vehiculul transportator și amplificat de anvelopele sau unitățile de transmisie ale utilajului. După caz, unitatea de suspensie a utilajului trebuie blocată, iar deplasarea pe verticală trebuie limitată cu ajutorul unor sisteme de ancorare sau al altor mijloace de fixare. În caz contrar, cadrul sau șasiului utilajului trebuie susținut de blocuri. Dacă utilajul nu este sprijinit, aria de contact deplină cu șinele sau tamburii și cel puțin jumătate din lățimea anvelopei trebuie să se afle pe platforma vehiculului transportator. Dacă șinele depășesc cadrul vehiculului transportator, cadrul sau șasiul utilajului trebuie susținut.
Pentru a se împiedica deplasarea înspre înainte, înapoi și laterală, utilajul trebuie fixat cu chingi sau lanțuri de ancorare, fixate de punctele de fixare de pe vehicul. Toate sistemele de ancorare trebuie să includă un dispozitiv de tensionare.
La alegerea numărului de puncte de fixare care vor fi utilizate pentru stabilirea unui sistem de fixare, trebuie luați în considerare următorii factori:
AVERTISMENT: vehiculele nu trebuie conduse niciodată, indiferent de distanță, cu echipamente extinse sau în poziție deblocată.
Prezenta secțiune se referă la transportul vehiculelor (denumite în continuare „autoturisme transportate”) din categoria M1 și N1 pe alte vehicule rutiere (denumite în continuare „transportatoare rutiere”). Se recomandă să se utilizeze numai transportatori rutieri special proiectați în acest sens.
Orientările de mai jos nu anulează nicio orientare furnizată de producătorul transportatorului rutier. Prin urmare, se recomandă ca producătorii transportatorilor rutieri să ofere indicații cu privire la asigurarea autoturismelor transportate, care sunt adaptate la transportatorul rutier respectiv. Printre acestea se numără faptul că manualul de utilizare al transportatorului rutier poate aplica limite diferite pentru masa maximă a autoturismelor transportate.
Transportatorii rutieri trebuie să ia în considerare dispozițiile legale referitoare la lungimea, înălțimea, lățimea și masa maxime.
Cu excepția furnizării unor indicații din partea producătorului transportatorului rutier, orientările de mai jos se aplică implicit.
Dacă un transportator rutier este echipat cu rampe și platforme manevrabile, acestea nu vor fi operate fără instrucțiuni anterioare furnizate de o persoană informată sau prevăzute într-un manual de utilizare cuprinzător. În special, vehiculele transportate trebuie încărcate conform dispozițiilor producătorului cu privire la poziția rampelor și platformelor manevrabile în timpul călătoriei. Se vor aplica orientările producătorului cu privire la asigurarea rampelor și platformelor pe durata călătoriei. Toate dispozitivele prevăzute pentru a îmbunătăți siguranța operatorilor, cum ar fi barele de menținere și scările, trebuie aplicate în conformitate cu manualul de utilizare puse la dispoziție de producător. Se recomandă punerea la dispoziție a unei copii din recomandările producătorului pe durata călătoriei, pentru a fi consultată de poliție sau de inspecția tehnică a drumurilor rutiere.
Deoarece vehiculele transportate nu sunt concepute pentru a se deplasa înspre înapoi la viteze mari, acestea vor fi încărcate pe direcția spre înainte. Acestea vor fi plasate cu centrele de greutate pe planul central vertical longitudinal al vehiculului pentru a se asigura distribuția egală a sarcinii laterale. Dacă vehiculele grele sunt stivuite pe platforma mai joasă, se obține distribuția optimă a sarcinii pe verticală.
Dacă platforma nu este complet încărcată, trebuie luate în considerare orientările referitoare la distribuția sarcinii, inclusiv sarcinile minime și maxime pe osii ale transportatorului rutier și, după caz, ale remorcii sale. De asemenea, trebuie luată în considerare distribuția sarcinii pe verticală. În general, centrul de greutate trebuie menținut cât mai jos posibil.
Asigurarea vehiculelor este obținută prin combinarea frecării, blocării și ancorării:
a) frecarea:
conform manualului proprietarului vehiculului transportat, trebuie utilizate toate dispozitivele care mențin vehiculul în poziție fixă, de exemplu, schimbarea treptei de viteză în poziție „parcare”, prima viteză sau marșarier, frâne manuale sau electronice activate;
b) blocarea:
roțile blocate prin plasarea unei pene sau bare în fața și/sau în spatele roții respective. De preferință, penele sau barele de blocare sunt adaptate în funcție de transportatorul rutier și pot fi zăvorâte în poziția lor. În caz contrar, penele sau barele trebuie fixate pe platforma de încărcare pentru a nu le permite schimbarea poziției pe durata călătoriei. Alternativ, roțile pot fi fixate pe un șanfren. Înălțimea efectivă a tuturor dispozitivelor de blocare trebuie să aibă cel puțin 17 % din diametrul roții;
c) ancorare:
roți asigurate prin ancorare prin partea superioară. Se vor utiliza chingi de ancorare, conform standardului EN 12195-2. Capacitatea LC trebuie să fie de cel puțin 1 500 daN. Chingile de ancorare trebuie conectate direct la platforma de încărcare, la ambele capete. Acestea trebuie să treacă peste anvelopă pe direcție longitudinală și să fie fixate pe platformă, cât mai aproape de anvelopă. Pentru a poziționa brațul levierului, ancorarea poate fi deviată de dispozitive specifice sau de bare de blocare. Aceleași principii se aplică roților poziționate în interiorul șanfrenurilor.
În general, trebuie asigurate două roți ale autoturismului transportat cu pene în fața și în spatele roților, împreună cu sistemele de ancorare, conform celor prevăzute la literele (b) și (c) de mai sus. Se recomandă asigurarea a două roți diagonal opuse. În cazul ultimului vehicul din capătul transportatorului rutier, trebuie asigurată o roată suplimentară, respectiv roata de pe osie cea mai apropiată de capătul posterior al transportatorului rutier.
În cazul autoturismelor transportate încărcate pe direcția spre înainte, asigurarea roții frontale poate fi înlocuită cu pene sau bare de blocare în fața unei anvelope frontale.
În cazul vehiculelor încărcate pe o platformă de înclinare, trebuie asigurate trei roți, dintre care una trebuie asigurată cu două pene și un sistem de ancorare, conform literelor (b) și (c) de mai sus. Celelalte două roți trebuie asigurate în conformitate cu litera (b), cu două pene și un sistem de ancorare, prevăzute la litera (c).
Nu se recomandă asigurarea vehiculelor suspendate prin ancorarea directă pe transportatorul rutier a masei suspendate. Totuși, dacă se utilizează această metodă, aceasta va face obiectul unei evaluări individuale. Numeroșii parametri care trebuie luați în considerare pentru elaborarea acestei metode nu permit aplicarea orientărilor generale, precum cele de mai sus, valabile pentru asigurarea vehiculelor suspendate cu ajutorul componentelor nesuspendate (mai precis, cu ajutorul roților).
Această secțiune vizează transportul vehiculelor grele (denumite în continuare „vehicule grele transportate”) din categoriile M2 și M3, N2 și N3, precum și O3 și O4 pe alte vehicule rutiere (denumite în continuare „transportatoare de vehicule grele”). Aceste orientări nu anulează nicio orientare furnizată de producătorul transportatorului de vehicule grele. Prin urmare, se recomandă ca producătorii transportatorilor de vehicule grele să ofere orientări cu privire la asigurarea vehiculelor grele transportate, care sunt adaptate la transportatorul de vehicule grele respectiv. Printre acestea se numără faptul că manualul de utilizare al transportatorului de vehicule grele poate aplica limite diferite pentru masa maximă a vehiculelor grele transportate.
Dacă producătorul transportatorului de vehicule grele nu pune la dispoziție nicio orientare, recomandările de mai jos se aplică implicit pentru camioanele și remorcile cu greutate cuprinsă între 4 și 20 de tone, cu diametrul maxim de 1,25 m.
În general, se aplică aceleași ca în cazul vehiculelor din categoriile M1 și N1 din capitolul anterior. Cu toate acestea, rezistența chingilor de ancorare trebuie să fie de cel puțin LC=2 500 daN.
Vor fi asigurate două roți diagonal opuse. În cazul vehiculelor grele transportate cu mai mult de două osii, fiecare osie suplimentară va fi asigurată printr-un sistem de ancorare suplimentar. În ceea ce privește ancorările suplimentare, nu sunt necesare pene sau bare de blocare.
Bobinele grele, cum ar fi bobinele din oțel sau din aluminiu se recomandă a fi transportate într-un vehicul special construit, denumit transportator de bobine.
Un transportator de bobine are o fosă în formă de pană paralelă cu direcția de mers, în planșeul vehiculului. În general, unghiurile penei au o înclinație cuprinsă între 29 și 35° față de planul orizontal. Nu sunt necesare măsuri de asigurare suplimentare pentru a împiedica alunecarea și rostogolirea laterale dacă greutatea bobinei este susținută de partea înclinată a penei. Alunecarea pe direcție longitudinală poate fi împiedicată prin utilizarea unor covorașe antiderapante de calitate înaltă. Cu toate acestea, covorașele nu împiedică telescoparea bobinei. Efectul telescopic depinde de etanșeitatea înfășurărilor bobinei, de frecarea dintre straturile succesive din bobină și de ambalarea acesteia. Totuși, mai multe curele din oțel nu pot împiedica efectul telescopic al bobinelor grele înfășurate neadecvat din material alunecos. Alunecarea și telescoparea spre înainte pot fi împiedicate prin poziționarea a doi stâlpi în fața bobinei (spațiu mai mic de 40 mm). Ancorarea elastică pe partea stângă și dreaptă a bobinei împiedică alunecarea și telescoparea înspre înapoi. Capacitatea minimă necesară de blocare a stâlpilor și sistemele de ancorare depind de masa bobinei și de tendința de telescopare. Principalele cerințe privind bobinele din oțel înfășurate strâns care nu sunt sensibile la înclinare sunt prezentate pe scurt în imaginea de mai jos. Se recomandă efectuarea unui test practic pentru a se stabili valorile pentru alte tipuri de bobine.
Bobinele scurte cu diametre mari pot fi sensibile la înclinare. Înclinarea acestor bobine poate fi împiedicată prin gruparea mai multor bobine pentru a forma o singură unitate sau prin utilizarea unor prăjini mai înalte cu rezistență suficientă în fața bobinelor. În mod alternativ, se poate utiliza o bară de blocare orizontală fixată pe pereții rigizi ai vehiculului.
Dacă nu este disponibil niciun transportator de bobine, se recomandă utilizarea unei construcții din oțel pentru a împiedica alunecarea, rostogolirea, înclinarea și telescoparea bobinei, conform celor indicate în imaginile de mai jos.
Se recomandă ca bobinele din oțel și din aluminiu (și alte bobine similare) cu greutate mică și medie să fie transportate pe un transportator de bobine, conform celor descrise la punctul 8.10 litera (a).
Ca alternativă, se poate utiliza o platformă de fixare. O platformă de fixare este o construcție pentru o bobină cu alezaj orizontal:
- penele pe care se sprijină bobina trebuie să acopere toată lățimea bobinei;
- trebuie să existe o dispoziție referitoare la spațierea dintre penele platformei de fixare;
- sprijin stabil și spațiu liber sub bobină.
Oricare dintre măsurile de asigurare de mai jos ar putea fi utilizată pentru bobinele de pe o platformă de fixare, în funcție de greutatea bobinei. Capacitatea de ancorare necesară depinde de masa bobinei și de calitatea ambalajului care contribuie la împiedicarea telescopării. Se recomandă utilizarea de covorașe de frecare între bobină și platforma de fixare, precum și între platforma de fixare și planșeu.
Asigurarea încărcăturii în cazul băuturilor reprezintă o provocare dacă rigiditatea unităților de încărcare nu este certificată. Ancorarea prin tragere nu este posibilă, deoarece sistemele de ancorare au tendința de a deteriora băuturile. În teorie, învelitorile specifice ale paleților sau paleții goi se pot utiliza pentru a permite ancorarea prin tragere. Totuși, băuturile necarbogazoase din sticlele PET pot ceda cu ușurință sub greutatea combinată a unor forțe de tragere în aval și a forțelor de inerție transversale. Se recomandă gruparea pe orizontală a câte patru unități de încărcare.
În cazul în care băuturile trebuie transportate periodic, se recomandă utilizarea unui vehicul special pentru transportarea băuturilor. În general, un astfel de vehicul este construit cu prelate derulante înclinate cu cod minim XL, care trag băuturile spre mijlocul vehiculului. În prezent, aceste vehicule sunt prevăzute cu un gard fix sau mobil pe secțiune simetrică longitudinală. Băuturile sunt blocate pe direcție spre înainte de către peretele frontal și, în unele cazuri, de garduri intermediare.
Paletul cel mai frecvent utilizat pentru transportul bunurilor este europalet (ISO 445-1984). Acesta este realizat în principal din lemn, iar dimensiunile standard sunt 800 x 1 200 x 150 mm.
Atunci când cutiile încărcăturii cu dimensiune egală sau mai mică decât paletul sunt încărcate pe un palet, acesta reprezintă un transportator de încărcătură similar unei platforme de încărcare fără perete lateral. Trebuie luate măsuri de împiedicare a alunecării sau basculării încărcăturii în raport cu paletul prin utilizarea unor mijloace de ancorare similare metodelor descrise mai sus. Prin urmare, frecarea dintre suprafețele încărcăturii și palet sunt importante pentru a calcula asigurarea încărcăturii. De asemenea, trebuie luat în considerare raportul dintre înălțimea/lățimea paletului încărcat și greutate (greutatea paletului încărcat corespunde greutății unei secțiuni de încărcătură).
Toate mijloacele de asigurare a încărcăturii pe palet, de exemplu ancorarea, contractarea la căldură etc., pot fi utilizate dacă încărcătura paletului poate rezista unui unghi de înclinare lateral de cel puțin 26,6° fără niciun semn de deteriorare semnificativ.
În general, paleții încadrați sunt utilizați pentru transportarea alimentelor. Asigurarea paleților cu roți prin blocare este în special eficace, însă pot fi utilizate și metode alternative.
Pentru a obține cea mai bună siguranță a unei încărcături pline de europaleți suprapuși într-un vehicul cu cod XL, se recomandă stivuirea paleților după cum urmează:
– în cele 15 secțiuni frontale, paleții sunt stivuiți pe direcție transversală pe două rânduri (30 de locuri de paleți);
– în secțiuni posterioare, paleții sunt stivuiți pe direcție longitudinală pe trei rânduri (3 locuri de paleți).
Paleții specializați, cum ar fi paleții cu roți, sunt utilizați pentru distribuții.
În ceea ce privește transportul mărfurilor paletizate, cum ar fi sacii paletizați, bine înfoliate cu folie elastică sau termocontractibilă ori cu folie extensibilă, se poate utiliza o combinație specifică de dispozitive de ancorare. Această combinație este denumită „ancorare încrucișată” și combină efectele de asigurare ale grupării, ale ancorării prin partea superioară și ale ancorării directe. Aceasta se poate aplica pentru toate dimensiunile de paleți, pentru încărcăturile totale în camioane, precum și pentru încărcăturile parțiale. Ancorarea încrucișată prin partea superioară și ancorarea încrucișată elastică se pot folosi dacă au fost încercate și certificate.
În esență, un sistem de ancorare încrucișată prin partea superioară constă în două chingi de ancorare tradiționale pentru un grup de două încărcături de paleți sau un grup de patru încărcături de paleți. Ambele sisteme de ancorare sunt aplicate ca ancorare tradițională prin partea superioară, însă punctele de ancorare pe ambele părți ale vehiculului sunt transferate, creând astfel un semn în formă de X pe suprafața superioară a grupului de încărcături de paleți, astfel cum se indică în figurile 71 și 72.
Ancorarea încrucișată prin partea superioară poate împiedica alunecarea și înclinarea paleților în ambele direcții transversale.
Eficacitatea ancorării încrucișate în cazul produselor deformabile nu poate fi calculată, deoarece aceasta depinde de frecare, masă, dimensiuni și de deformarea reală a produsului. Prin urmare, eficacitatea trebuie validată prin testare. Un test efectuat în conformitate cu anexa B din standardul EN1 2642 sau cu anexa D din standardul EN 12195-1 trebuie să demonstreze capacitatea încărcăturilor de pe paleți cu ancorări încrucișate prin partea superioară de a rezista la forțele de greutate, după cum este necesar.
În unele situații, ancorările încrucișate prin partea superioară descrise sunt insuficiente pentru a rezista la forțele de inerție pe direcția de mers. În acest caz, se poate aplica o ancorare încrucișată elastică. Fiecare chingă de ancorare este trasă prin fața unui colț frontal al unui grup de paleți, astfel cum este indicat în figura 73. O ancorare încrucișată elastică generează o forță de fixare pe direcția de mers comparabilă cu cea generată de ancorarea elastică tradițională.
.jpg)
În funcție de tipul real de încărcătură, poate fi utilizată o anumită combinație a ambelor tipuri de ancorare încrucișată și blocare. Figura 74 ilustrează o combinație foarte practică: blocarea pe un perete frontal, una sau două ancorări încrucișate elastice și o ancorare încrucișată prin partea superioară pentru grupurile rămase de încărcături pe paleți.
Toate componentele unei încărcături mixte ar trebui asigurate pentru a se împiedica alunecarea, bascularea și deplasarea în toate direcțiile. În general, încărcăturile mixte sunt asigurate prin blocare, dar pot fi necesare dispozitive de asigurare suplimentare. În principiu, fiecare tip de încărcătură poate fi asigurat conform celor descrise în secțiunile anterioare sau în conformitate cu instrucțiunile din Ghidul de ancorare rapidă.
Lasă un comentariu