Controlul respectării prezentelor norme se realizează de către:
a) personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de Ministerul Transporturilor, în traficul rutier, la sediile întreprinderilor şi în punctele de trecere a frontierei de stat;
b) personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în toate situaţiile în care sunt deţinute sau transportate materiale radioactive, iar în traficul rutier, împreună cu personalul prevăzut la lit. a) sau e);
c) personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, la sediile întreprinderilor, iar în traficul rutier şi în punctele de trecere a frontierei de stat, împreună cu personalul prevăzut la lit. a) sau e);
d) personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de Ministerul Apărării, în ceea ce priveşte controlul respectării normelor prevăzute la art. 1 alin. (4) de către unităţile şi instituţiile din subordine;
e) personalul cu atribuţii de control împuternicit în acest scop de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în traficul rutier, împreună cu personalul prevăzut la lit. a), b) sau c).
(1) Autorităţile competente împuternicite să efectueze control potrivit prezentelor norme se vor asigura că un segment reprezentativ al transporturilor rutiere de mărfuri periculoase face obiectul controalelor stabilite prin prezentele norme, astfel încât să se verifice conformitatea acestora cu legislaţia privind transportul rutier de mărfuri periculoase.
(2) În cazul controlului vehiculelor din ţările membre ale Uniunii Europene, controalele se efectuează potrivit prevederilor art. 3 din Regulamentul (CEE) nr. 4.060/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind eliminarea controalelor la frontierele statelor membre în domeniul transporturilor rutiere şi pe căi navigabile interioare şi ale art. 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3.912/92 al Consiliului din 17 decembrie 1992 privind controalele efectuate în interiorul Comunităţii în domeniul transporturilor rutiere şi transporturilor pe căi navigabile interioare efectuate cu mijloace de transport înmatriculate sau puse în circulaţie într-un stat terţ.
(3) La efectuarea controlului privind respectarea prezentelor norme, autorităţile prevăzute la art. 31 vor avea în vedere şi respectarea prevederilor secţiunii 1.8.1 din anexa A la A.D.R.
(1) La efectuarea controalelor în trafic, în punctele de încărcare şi descărcare a mărfurilor periculoase, personalul cu atribuţii de control prevăzut la art. 31 va completa buletinul de control prevăzut în anexa nr. 1, în 3 exemplare, din care un exemplar va fi înmânat conducătorului auto pentru a simplifica sau evita, dacă este posibil, controalele ulterioare.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dreptului personalului prevăzut la art. 31 de a efectua un control amănunţit al oricărui transport de mărfuri periculoase.
(3) Controalele în trafic vor fi efectuate aleatoriu şi vor acoperi pe cât posibil o arie extinsă din reţeaua rutieră.
(4) Locurile alese pentru controalele în trafic trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să permită scoaterea din trafic, oprirea şi staţionarea vehiculelor în condiţii de siguranţă;
b) să permită punerea în conformitate cu prevederile prezentelor norme a transporturilor neconforme;
c) să permită, dacă este necesar, imobilizarea vehiculelor pe loc sau într-un alt loc stabilit în acest sens de către personalul care efectuează controlul, fără a periclita siguranţa.
(5) Atunci când există suspiciunea neconcordanţei între înscrisurile din documentele de transport şi mărfurile transportate, cu condiţia ca acest lucru să nu pericliteze siguranţa, în trafic sau la sediul întreprinderilor, se pot preleva probe din mărfuri pentru a fi examinate de laboratoarele autorizate.
(6) Durata controalelor nu va depăşi un termen rezonabil.
(7) La controlul vehiculelor care încarcă, transportă sau descarcă mărfuri periculoase, personalul prevăzut la art. 31 are dreptul să pătrundă atât în spaţiul destinat conducătorului auto, cât şi în spaţiul destinat mărfurilor pentru efectuarea controlului şi verificărilor care se impun.
(8) La efectuarea controlului la sediul întreprinderilor, personalul prevăzut la art. 31 are dreptul să pătrundă în spaţiile de lucru, cât şi în vehiculele deţinute de acestea.
(9) La efectuarea controlului la sediile întreprinderilor, acestea au obligaţia prezentării tuturor documentelor solicitate de personalul prevăzut la art. 31.
(1) Fără a împiedica aplicarea altor sancţiuni stabilite potrivit dispoziţiilor legale, vehiculele care prezintă un pericol iminent prin încălcarea uneia sau mai multor prevederi privind transportul rutier, în special din cele prevăzute la art. 37-39, vor fi imobilizate pe loc sau într-un loc stabilit în acest scop de către personalul cu atribuţii de control şi li se va solicita punerea în conformitate înainte de continuarea deplasării sau vor fi luate alte măsuri corespunzătoare, care, în funcţie de împrejurările sau cerinţele privind siguranţa, pot include refuzul accesului pe teritoriul României.
(2) În situaţia în care, în termen de 72 de ore de la imobilizarea vehiculului, contravenientul nu a eliminat cauzele care au stat la baza acesteia, personalul cu atribuţii de control poate apela la o terţă parte care să elimine cauzele imobilizării, costurile operaţiunilor de eliminare fiind suportate de către contravenient.
(3) Prevederile alin. (2) nu se referă la situaţiile în care cerinţele de siguranţă sau securitate reclamă o intervenţie imediată a autorităţilor cu atribuţii în acest sens, pentru eliminarea unei stări de pericol iminent.
(1) Controalele se efectuează la sediul întreprinderilor în următoarele situaţii:
a) dacă în traficul rutier s-au constatat încălcări de natură să pericliteze siguranţa în transportul de mărfuri periculoase;
b) dacă autorităţile cu atribuţii de control din alte state membre sau părţi contractante ale A.D.R. au informat autorităţile prevăzute la art. 31 despre încălcări grave sau repetate ale reglementărilor privind transportul mărfurilor periculoase;
c) ca măsură preventivă în scopul asigurării respectării prezentelor norme.
(2) Obiectivul acestor controale este de a se asigura respectarea legislaţiei în materie privind condiţiile de siguranţă şi securitate în transportul rutier de mărfuri periculoase.
(3) Dacă se constată una sau mai multe încălcări referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase, în special cele prevăzute în art. 37-39, transportul se aduce la conformitate înainte ca mărfurile să plece din întreprindere sau este supus aplicării altor măsuri corespunzătoare.
(1) În sensul prezentelor norme, contravenţiile prevăzute la art. 37-39 se împart în 3 categorii, clasificate în funcţie de dimensiunea riscului pe care îl prezintă fiecare, categoria I incluzând contravenţiile cu riscurile cele mai mari.
(2) Încadrarea faptelor în categoriile corespunzătoare de risc se face de către autoritatea care efectuează controlul, ţinând seama de prevederile art. 37-39, precum şi de alţi factori conjuncturali relevanţi.
(3) În cazul în care se constată mai multe contravenţii la o unitate de transport, la pct. 32 din buletinul de control prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme se va consemna doar categoria de risc cea mai gravă.
(1) Categoria I de risc este atribuită în cazurile în care nerespectarea prevederilor prezentelor norme determină un risc ridicat de deces, vătămare corporală gravă sau deteriorarea semnificativă/importantă a mediului înconjurător.
(2) Pentru contravenţiile din categoria I de risc se pot lua imediat măsuri de siguranţă corespunzătoare, cum ar fi imobilizarea vehiculului, în condiţiile legii.
(3) Constituie contravenţii din categoria I de risc următoarele fapte:
1. transportul mărfurilor periculoase interzise la transport;
2. scurgerea substanţelor periculoase;
3. utilizarea unui mod de transport interzis sau a unui mijloc de transport necorespunzător;
4. transportul în vrac într-un container care nu este din punct de vedere structural corespunzător utilizării;
5. transportul cu un vehicul fără certificatul de agreare adecvat pentru vehicule care transportă anumite mărfuri periculoase;
6. vehiculul nu mai respectă condiţiile de agreare şi prezintă un pericol imediat. Dacă vehiculul nu prezintă pericol imediat, nerespectarea se regăseşte la categoria a II-a de risc;
7. utilizarea de ambalaje neomologate;
8. utilizarea de ambalaje care nu sunt conforme cu instrucţiunile de ambalare aplicabile;
9. nerespectarea dispoziţiilor speciale referitoare la ambalarea în comun;
10. nerespectarea prevederilor referitoare la fixarea şi stivuirea încărcăturii;
11. nerespectarea prevederilor referitoare la încărcarea în comun a coletelor;
12. nerespectarea gradului de umplere a cisternelor sau a ambalajelor;
13. nerespectarea dispoziţiilor de limitare a cantităţilor transportate cu o unitate de transport;
14. transportul de mărfuri periculoase fără indicarea prezenţei acestora prin documente, prin marcare şi etichetare a coletelor sau prin placardare şi marcare a vehiculului;
15. transportul fără placardarea şi marcarea vehiculului;
16. absenţa informaţiilor referitoare la substanţa transportată, permiţând determinarea unei contravenţii de categoria I de risc, de exemplu numărul ONU, denumirea, grupa de ambalare;
17. nedeţinerea de către conducătorul auto a certificatului de pregătire profesională valabil;
18. utilizarea focului sau a unei lămpi electrice neprotejate;
19. nerespectarea interdicţiei de a fuma;
20. neexecutarea măsurilor prevăzute în instrucţiunile scrise aflate la bordul vehiculului şi aplicabile mărfurilor transportate;
21. refuzul accesului sau obstrucţionarea personalului prevăzut la art. 31 la efectuarea controlului în trafic ori la sediile întreprinderilor.
(1) Categoria a II-a de risc este atribuită în cazul în care nerespectarea prevederilor prezentelor norme determină un risc de vătămare corporală sau deteriorare a mediului.
(2) În cazul săvârşirii contravenţiilor din categoria a II-a de risc se iau măsuri corective corespunzătoare, cum ar fi obligaţia punerii în conformitate cu prevederile prezentelor norme la locul controlului, iar dacă acest lucru nu este posibil sau adecvat, până cel târziu la încheierea operaţiunii de transport în curs.
(3) Constituie contravenţii din categoria a II-a de risc următoarele fapte:
1. unitatea de transport are mai mult de o remorcă/ semiremorcă;
2. vehiculul nu mai respectă condiţiile de agreare, dar nu prezintă un pericol imediat;
3. la bordul vehiculului nu există toate stingătoarele de incendiu funcţionale conform cerinţelor prezentelor norme. Un stingător de incendiu poate fi considerat ca fiind funcţional dacă este utilizabil, dar lipsesc doar sigiliul prescris şi/sau termenul de valabilitate. Nu este considerat funcţional stingătorul de incendiu care este în mod evident inutilizabil, cum ar fi cel la care indicaţia manometrului este aproape "zero";
4. la bordul vehiculului nu există echipamentele prevăzute în A.D.R. sau în instrucţiunile scrise;
5. datele referitoare la încercare şi inspecţie şi cele referitoare la durata de utilizare a ambalajelor, a recipientelor mari de vrac sau a ambalajelor mari nu sunt respectate;
6. transportul de mărfuri în ambalaje, recipiente mari de vrac sau ambalaje mari deteriorate ori transportul de ambalaje goale, necurăţate şi deteriorate;
7. transportul de mărfuri în colete într-un container care nu este utilizabil din punct de vedere structural;
8. cisterne/containere-cisternă, inclusiv cele goale şi necurăţate, care nu sunt închise corespunzător;
9. transportul unui ambalaj combinat, cu un supraambalaj care nu este închis corespunzător;
10. etichetarea, marcarea sau placardarea necorespunzătoare;
11. lipsa instrucţiunilor scrise în conformitate cu A.D.R. sau existenţa unor instrucţiuni scrise care nu sunt aplicabile mărfurilor transportate;
12. supravegherea sau parcarea necorespunzătoare a vehiculului;
13. indicarea pe ambalaje, colete sau mijloace de transport a unor pericole inexistente;
14. utilizarea de personal neinstruit pentru efectuarea operaţiunilor de manipulare, încărcare sau descărcare a mărfurilor periculoase;
15. neefectuarea, efectuarea necorespunzătoare sau cu personal neinstruit a operaţiunilor de curăţare, spălare, neutralizare, decontaminare sau dezinfectare a ambalajului ori a vehiculului după descărcarea mărfurilor periculoase. Dacă aceste activităţi prezintă un risc major pentru personal sau mediu, vor fi încadrate la categoria I de risc.
(1) Categoria a III-a de risc se atribuie în cazul în care nerespectarea prevederilor prezentelor norme determină un risc redus de vătămare corporală sau deteriorare a mediului înconjurător.
(2) În cazul săvârşirii contravenţiilor din categoria a III-a de risc, dacă nu este necesară adoptarea de măsuri corective corespunzătoare pe loc, acestea pot fi aplicate la o dată ulterioară la sediul întreprinderii.
(3) Constituie contravenţii din categoria a III-a de risc următoarele fapte:
1. dimensiunile panourilor sau etichetelor ori dimensiunile literelor, cifrelor sau simbolurilor de pe panouri ori de pe etichete nu respectă prevederile art. 19 lit. b) şi ale art. 21 alin. (1) lit. d);
2. absenţa din documentele de transport a unor informaţii, altele decât cele enunţate la categoria I de risc prevăzute la art. 37 alin. (3) pct. 16;
3. absenţa de la bordul autovehiculului a certificatului de pregătire profesională al conducătorului auto, în condiţiile în care există dovezi că acesta deţine un astfel de certificat;
4. nedesemnarea consilierului/consilierilor de siguranţă în cadrul întreprinderii;
5. neredactarea şi/sau necomunicarea către organismul examinator desemnat care a eliberat certificatul consilierului de siguranţă al întreprinderii a raportului anual al consilierului de siguranţă, potrivit anexei E la Regulamentul pentru desemnarea, pregătirea profesională şi examinarea consilierilor de siguranţă pentru transportul rutier, feroviar şi pe căi navigabile interioare al mărfurilor periculoase şi potrivit prevederilor subsecţiunii 1.8.3.3 din A.D.R.;
6. neîntocmirea, întocmirea necorespunzătoare, neimplementarea şi/sau implementarea necorespunzătoare de către întreprindere a planului de securitate impus prin prevederile cap. 1.10 din A.D.R.
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 37 se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei, aplicabilă expeditorului şi/sau transportatorului.
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 38 se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei, aplicabilă expeditorului şi/sau transportatorului.
(3) Contravenţiile prevăzute la art. 39 se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă expeditorului şi/sau transportatorului.
(4) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezenta hotărâre, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
În cazul în care din documentele prezentate de conducătorul auto nu poate fi identificată întreprinderea sau operatorul de transport rutier, amenda se aplică acestuia.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 37-39 se fac de către personalul cu atribuţii de control prevăzut la art. 31.
Contravenţiilor prevăzute la art. 37-39 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(1) Imobilizarea vehiculului rutier prevăzută la art. 33, 34 şi 37 se realizează în condiţii de siguranţă şi securitate a transportului, potrivit legii, şi, dacă este cazul, se procedează la ridicarea plăcuţelor cu numerele de înmatriculare până la punerea în conformitate în vederea continuării cursei.
(2) Măsura imobilizării vehiculului dispusă de personalul cu atribuţii de control se menţionează în următoarele documente:
a) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei;
b) buletinul de control;
c) diagrama tahograf, după caz;
d) dovada eliberată conducătorului auto în situaţia ridicării plăcuţelor cu numerele de înmatriculare.
(3) Pe durata imobilizării asigurarea securităţii şi integrităţii vehiculului şi a încărcăturii se află sub răspunderea juridică a transportatorului, potrivit legii.
(4) Personalul cu atribuţii de control prevăzut la art. 31 are dreptul de a reţine documentele de transport, certificatele de agreare sau certificatele de pregătire profesională ale conducătorilor auto, când se constată că acestea au fost înstrăinate, modificate sau deteriorate sau atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliberării lor, după caz.
(5) Permisiunea privind reluarea efectuării transportului cu vehicule înmatriculate în alte state se acordă după punerea în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (3), art. 19-27 şi ale art. 30, precum şi cu condiţia achitării amenzii aplicate în condiţiile prevăzute de reglementările în vigoare.
Lasă un comentariu